VINDECAREA SPIRITUALA ÎN CONTEXTUL ACTUAL
Cercetarea spirituală suferă în prezent de pe urma tehnologizării excesive. Dragostea, iubirea, iertarea sunt noţiuni barbare, neimportante pentru omul modern care, lăsând în urmă valorile trecutului, trăieşte în permanenţă frica de a sta faţă în faţă cu sine. Nu este de mirare că singurătatea (privită ca boală) face casă bună cu egoismul, pentru că teama de sine implică şi teama de celălalt, manifestată prin diverse fobii pe care psihopatologia modernă ştie să le clasifice foarte bine, dar nu să le rezolve. În felul acesta iubirea nu are puterea de a cuprinde arii largi, iar înţelepciunea nu-şi găseşte nici pe departe locul în această civilizaţie aglomerată. Dintre toate frica are ponderea cea mai mare atât ca arie de răspândire, cât şi ca intensitate. Atunci când este raportată la prezentul etalonul de normalitate, teama este un sentiment normal deşi studiile arată că întotdeauna frica scade puterea de răspuns la stimulii exteriori, blochează feed back-ul şi creează o impresie eronată asupra mediului.
Lupta împotriva fricilor trebuie luată în serios atunci când se abordează o cale spirituală. Un om care îşi elimină una câte una fricile, poate să vadă care este stadiul său de cunoaştere, care sunt etapele ce urmează să le parcurgă şi care sunt domeniile de activitate pe care trebuie să şi le însuşească. De aceea cercetarea spirituală nu este o joacă, ea implică un catalog destul de vast de percepţii, de experienţe ce nu sunt doar povestite de alţii, ci trăite într-un mod personal. Preţul fiecărei acţiuni devine astfel foarte mare. Nimeni nu trebuie să realizeze acţiuni la întâmplare sau să caute nonsensuri, doar pentru a-şi petrece timpul în mod plăcut, ci toţi oameni vor trebuie mai devreme sau mai târziu să-şi analizeze singuri care sunt rezultatele muncii lor şi, mai ales, care le sunt experienţele. Fără experienţe utile accesul la lumile spirituale rămâne cunoscut doar din istorisirile celorlalţi.
Intrarea Luminii Individuale pe canalul Luminii Colective implică parcurgerea nu numai a unor transformări plăcute, utile, ci şi însuşirea unor noi obligaţii în conformitate cu noul sistem de organizare la care planeta noastră va avea acces.
Civilizaţia, construită pe vechile structuri organizatorice, va putea astfel să parcurgă un proces de transformare fără pierderi esenţiale şi cu mari câştiguri. Greşeala pe care de ceva vreme civilizaţia umană o face nu este legată de varietatea informaţiilor arhetipale, ci de blocarea lor în taine inaccesibile marii mase, pentru care însuşi Adevărul Suprem a devenit în timp o superstiţie. În felul acesta nu se produce o transformare, ci o transmitere în descendenţă a unor informaţii care sunt, pe moment, ininteligibile. Profunzimea spiritului atinsă prin simplitate face posibilă integrarea informaţiei exterioare (evenimentele istorice) în lumea interioară unde omul, împreună cu societatea pe care o formează, este, deopotrivă, cunoscătorul, cunoscutul şi cunoaştere.
Înţelegem astfel că frica de oameni, şi deci de sine, este modul cel mai rapid prin care omul se poate distruge pe sine prin eradicarea, în timp, a noţiunii pe care o reprezintă. Dezumanizarea şi transformarea lui într-o maşină de consum este, din nefericire, un concept modern care blochează deschiderea spirituală.
Frica este în legătură cu instinctul de conservare, deci cu primul centru de forţă (Muladhara chakra), iar dezechilibrarea lui determină elaborarea unei viziuni greşite asupra lumii şi vieţii. Aceasta va duce în timp la dezechilibre majore ale straturilor energetice şi în final la surparea întregului edificiu fizic şi energetic. Aşa cum o casă fără o fundaţie solidă se poate dărâma, în mod identic fără o bună înţelegere a structurilor psiho-energetice personale cunoaşterea va fi tot timpul limitată la fel şi viaţa. Civilizaţia noastră este, în prezent, dominată de vibraţia primilor 3 centri de forţă:
Privind din acelaşi unghi deşi cele trei chakre ar trebui să fie dominate de celelelte patru din poziţii superioare iubirea, mentalul, inteligenţa se exprimă tot în formă instinctuală, iar spiritualitatea este puternic superstiţializată. Dinamizarea conştientă a unui centru atrage după sine folosirea trăsăturilor sale superioare. O tehnică foarte simplă, care permite dinamizarea unui centru de forţă este meditaţia asupra sferei de lumină.
Tehnica meditaţiei . Se va vizualiza deasupra capului (la 2-3 cm. distanţă) o sferă luminoasă, ca o minge de foc care iradiază la zeci de metri distanţă o lumină albă, intensă ce inspiră calm, relaxare. Durata acestui procedeu va fi pentru început de 10-15 min.
Puteţi practica acest tip de meditaţie în mod activ, în timp ce mergeţi pe stradă sau vă aflaţi la serviciu, şi veţi percepe altfel oamenii, locurile, iar relaţia cu ceilalţi se va îmbunătăţi considerabil. Puteţi avea stări profunde de extaz, ce nu pot fi explicate în cuvinte. Tehnica vă ajută că vă depăşiţi condiţionările karmice impuse de semnul astrologic sub care v-aţi născut sau sub care se află guvernatorul zodiei natale.
Astrologia susţine existenţa a trei tipuri de karmă, în analogie cu cele trei moduri vibratorii, dar şi cu primii trei centri de forţă (chakras), care definesc tendinţele umanităţii.
1. Karmă de agresivitate care indică un anume tip de violenţă îndreptată asupra altuia sau a unei defectuoase utilizări a energiei, a lipsei de respect faţă de familie, prieteni, cunoştinţe (tiranie, intoleranţă, duritate, răceală). Este în analogie cu semnele cardinale (Berbec, Rac, Balanţă, Capricorn) cu planetele Marte şi Pluton şi indică dezechilibrarea primului centru de forţă (Muladhara chakra).
Acest tip de karmă este specific nativului care în tema sa va avea un careu în T sau o cruce cosmică (marele careu) implicând semnele mai sus amintite. Poziţia lui Marte în temă va preciza cauza (modul în care s-a realizat karmă), iar poziţia lui Pluton va indica cea mai bună rezolvare de regulă prin multiple încercări: conflicte cu partenerii, certuri, despărţire prematură de familie (conflicte cu părinţii), probleme cu legea, boli de cap, stomac, rinichi, os etc.
2. Karmă de posesivitate cuprinde orice tip de ataşament faţă de persoane iubite (părinţi, copii, partener de viaţă), faţă de animale sau de bunuri materiale (valori fixe sau mobile), idei, concepte, căi spirituale, religii etc. Este în analogie cu semnele fixe (Taur, Leu, Scorpion, Vărsător), cu planetele Venus şi Neptun şi indică dezechilibru celui de al doilea centru de forţă, chakra sexualităţii (Swadisthana chakra).
Acest tip de karmă este specific nativului care în tema sa va avea un careu în T sau o cruce cosmică (marele careu) implicând semnele mai sus amintite. Poziţia lui Venus în temă va preciza cauza (modul în care s-a realizat acest tip de karmă), iar poziţia lui Neptun va indica cea mai bună rezolvare a problemelor, ceea ce va obliga nativul la tot felul de condiţionări de natură materială, posesiuni: pierderi de bani, furturi, răsturnări de şansă, pierderi de persoane iubite (prin plecare sau moartea lor), separare, văduvie, probleme de natură sexuală, capriciozitate, obsesia ascensiunii sociale.
3. Karmă de ignoranţă care indică folosirea necorespunzătoare a cunoştinţelor, egoism, comunicare deficitară (inclusiv minciuni şi abuz de încredere). Este în analogie cu semnele mutabile (Gemeni, Fecioară, Săgetător, Peşti), cu planetele Mercur şi Uranus, şi indică dezechilibrul celui de al treilea centru de forţă, chakra ombilicului (Manipura chakra).
Acest tip de karmă este specific nativului care în tema sa va avea un careu în T sau o cruce cosmică (marele careu) implicând semnele mai sus amintite. Poziţia lui Mercur în temă va preciza cauza (modul în care s-a realizat acest tip de karmă), iar poziţia lui Uranus va indica cea mai bună rezolvare a problemelor. Generează erori, dificultăţi în a fi înţeles sau de a-şi face acceptate ideile, accidente în călătorii, înşelări şi trădări diverse precum şi unele boli nervoase, de plămâni, sistem circulator, intestine, sistem limfatic.
În majoritatea temelor astrologice vom găsi cel puţin una din cele trei tipuri de karmă. Depăşirea lor este însă o problemă de alegere. Se poate trăi cu convingerea fatalistă că suferinţa este utilă, chiar dacă evoluţia prin discernământ implică mai puţine pericole. Privind prin prisma contextului în care ne aflăm problema suferinţei se situează la limita dintre boală şi dorinţă de evoluţie. Plăcerea de a suferi, nevoia de probleme fie pentru a avea ce să se rezolve, fie pentru a inspira milă, indică grave dezechilibre psihice. Plăcerea suferinţei se transformă, pe zi ce trece, în dorinţa de a suferi şi apoi în necesitatea ei. La fel de periculoasă este şi teama (fobia) de suferinţă, aflată astăzi la modă, asemenea celorlalte dereglări psihopatologice. De asemenea, dorinţa de manipulare, şi ea în mare vogă, implică o slăbiciune în raport cu sine, fiind o altă anomalie a sistemului actual de organizare.
Vindecarea spirituală este nu doar un concept modern. Ea implică parcurgerea unor etape ample de armonizare şi vindecare în care obiectivul final este obţinerea echilibrului între corpuri. Abia când trupul vă este sănătos, mintea limpede, atentă şi sufletul încărcat de sentimente frumoase vă puteţi considera un om sănătos.
Cum sănătatea este străină omului modern intervine în mod firesc o întrebare: cum se pot rezolva aceste dezechilibre?
Sigur, recomandarea va fi făcută în funcţie de gravitata bolii şi de tipul de personalitate, dar elementele generale indicate de terapeuţi sunt meditaţia, instrospecţia, cultivarea sentimentelor de altruism, compasiune, generozitate. Nu este, însă, suficient să acţionezi dacă nu ai o bază morală solidă, ridicată pe încredere, curaj, iubire şi responsabilitate. Ar fi o nebunie din partea cuiva să creadă că fără această bază lumea se va schimba peste noapte. Fiecare trebuie să înveţe să aibă grijă de sine pentru că „eşecul meu înseamnă eşecul tuturor, izbânda mea înseamnă izbânda întregii omeniri “ spune un proverb oriental. Înţelepţii spun că prima etapă în evoluţia spirituală, atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv, este responsabilitatea. Să fim deci responsabili pentru gândurile, vorbele şi faptele noastre şi să încercăm să rezolvăm toate aceste probleme întâi în noi înşine, pentru că problemele colective dispar dacă nu au o bază individuală solidă.
Gheorghiţă COŞER