ECLIPSA,O POARTA CATRE NECUNOSCUT

Eclipsele au fost de-a lungul timpului fenomenele astronomice cele mai misterioase, oamenii acordându-le semnificaţii diverse. Apariţia unei comete sau producerea unei eclipse erau atribuite unor forţe supranaturale. Unii, mai sensibili, îşi transpuneau darul lor poetic în explicarea acestor fenomene, dându-le un sens filosofic şi spiritual, de cele mai multe ori adevărat. Este cazul chinezilor care au denumit drumul aparent al Soarelui pe bolta cerească „Da Huan Bao" care în traducere liberă ar însemna „Marea cale galbenă". De la ei se păstrează şi cea mai veche înregistrare a unei eclipse, observată cu 4140 ani în urmă (aprox. 2136 î.Cr.).

Cea mai veche şi cea mai răspândită explicaţie asupra acestui fenomen este aceea că un animal fioros foarte mare înghite Soarele. Acest concept s-a păstrat mult timp la slavi, turci, popoare africane şi asiatice. În secolul trecut când un european încerca să prezinte, unui stareţ dintr-o mănăstire budistă, argumentele ştiinţifice cu privire la eclipsele de Soare, tibetanul i-a raspuns: „Asta se întâmplă pentru voi, europenii, dar noi ştim prea bine că un câine negru al cerului muşcă din Soare". Explicaţia privită ca simbol are partea ei de adevăr. Aceste animale fioroase care înghiţeau Soarele erau dragoni în China, şerpi în Indonezia, jaguari sau lupi în America, vârcolaci în România. Eschimoşii credeau că în timpul unei eclipse, Soarele pur şi simplu şi-a părăsit locul său din cer pentru a rezolva unele probleme pe Pământ. Alungarea acestor monştri se făcea printr-o muzica speciala, în care predominau tobele. Cea mai frumoasă şi mai impresionantă explicaţie asupra acestor fenomene a fost dată de locuitorii unor insule din Pacificul de Sud pentru care eclipsele reprezentau sărutul Soarelui cu Luna.

Eclipsele au creat, de-a lungul istoriei, faimă unor conducători sau unor situaţii. Este cazul lui Mahomed a cărui naştere a coincis cu o eclipsă totală de Soare, iar suprafaţa atinsă de conul de umbră reproducea arealul de mai târziu al religiei musulmane.

Eclipsa a fost asociată şi cu conceptul de Sfârşitul Lumii. Aşa s-a întâmplat în jurul anului 1000 care indica, după proaste profeţii, Sfârşitul Omenirii. În lipsa oricărei schimbări, Sfârşitul Lumii a fost reprogramat pentru anul 1033 când s-a produs o eclipsă de Soare, pe data de 23 iunie. Un cronicar de atunci consemna: „Astrul de lumină (Soarele) căpătase lumina şofranului; privindu-se unii pe alţii, oamenii se vedeau galbeni ca morţii, uimirea şi spaima cuprinse sufletele tuturor şi fiecare credea că trăieşte ceasul cel din urmă". Această situaţie nu a durat prea mult, iar oamenii şi-au reluat viaţa agitată şi plină de griji ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Explicaţia celor care anunţaseră Sfârşitul a fost foarte clară: iertarea divină.

Naivitatea unor oameni atingeau uneori valori impresionante. Teama şi fobia lor faţă de nişte închipuiri acceptate fără nici cea mai mică dorinţă de verificare creau fenomene foarte ciudate. Este cazul (şi din nefericire nu singurul) eclipsei totale de Soare din 1415 la care Riccioli consemna că „păsările au căzut din zbor şi au murit de spaimă”. In 1560 martori oculari spuneau că animalele de tracţiune s-au speriat şi au căzut la pământ. În 1706 la Montpellier liliecii zburau ca în timpul înserării, găinile şi porumbeii se agitau iar păsările au încetat să mai cânte, iar exemple de acest fel sunt numeroase.

Timpul a încercat să rezolve această problemă. Acum ştim cu toţii că eclipsele sunt fenomene naturale create datorită mişcării de rotaţie a Lunii în jurul Pământului şi a Pământului în jurul Soarelui. Din nefericire numărul celor din trecut care ştiau acest adevăr era destul de mic. Cu toate acestea sunt si exceptii. Iată ce spunea Mahomed în legătură cu eclipsele: „Soarele şi Luna sunt date de Dumnezeu şi tocmai de aceea ele nu se eclipsează pentru moartea sau naşterea oamenilor”, cuvinte ce au fost adesea folosite de adeptii lui pentru a combate astrologia si divinatia in general.

Trecând peste aceste caracteristici de ordin istoric şi ţinând cont că Lunii îi datorăm acest fenomen, un fapt rămâne impresionant: poziţia ei. Doamna Magda Stavinschi, in Anuarul astronomic 1996 afirmă: „Cu un diametru de 400 de ori mai mic decât al Soarelui, Luna este însă tot de atâtea ori mai aproape de noi. Din această cauza Soarele şi Luna au cam aceleaşi diametre unghiulare pe cer - de aproape 1/2 - ceea ce este, desigur, doar o fericită coincidenţă. Dacă Luna ar fi ceva mai mică sau ceva mai departe de noi, unul dintre cele mai spectaculoase evenimente astrale - eclipsa de Soare - ar fi fost imposibil.

Prin eclipsă se înţelege că un astru fără lumină, intrând în conul de umbră al planetei este lipsit de lumina Soarelui. Intervalul de timp în care Luna revine la aceeaşi fază se numeşte lună sinodica. Această perioadă de timp este de 29,5305881 (29d 12h 44m 39s). În felul acesta, odată la 29,5305881 zile va fi Lună Nouă (conjuncţie Lună- Soare).

Eclipsele de Soare se produc întotdeauna in preajma fazei de Luna noua, iar cele de Luna in preajma fazei de Luna plina. Dar de ce nu se produce la fiecare lună nouă si luna plina câte o eclipsă?

Obsevaţiile şi cercetările amănunţite au arătat ca în momentul eclipsei Luna se află în unul din nodurile orbitei sale sau foarte aproape de acesta (Nodurile Lunare sunt două puncte complementare date de intersecţia orbitei Lunii cu orbita Soarelui - mersul aparent al acestuia prin zodiac). Intervalul de timp între două treceri succesive peste unul din noduri (Nodul Lunar de nord şi Nodul Lunar de sud) se numeşte perioadă draconitică şi are valoarea de 27,21231780 zile (27d 13h 18m 33s). Atunci când se suprapun aceste trei elemente (Luna, Soarele, Nodurile Lunare), apare o eclipsă.

Când Soarele se află în conjuncţie cu Luna (Lună Nouă) şi cu un nod lunar (sau aproape de acesta) se produce o eclipsă de Soare. Luna fiind între Soare şi Pământ, îl va face pe acesta să intre în conul său de umbră. Când Soarele se află în opoziţie cu Luna (Lună Plină) şi cu un Nod Lunar sau aproape de acesta se produce o eclipsă de Lună. Pământul fiind între Soare şi Luna, o determină pe aceasta să intre în conul său de umbră.

Numărul maxim de eclipse într-un an este de 7 (4-5 de Soare şi 2-3 de Lună) şi minim 2 (ambele de Soare).

Tales din Milet a găsit cel dintâi explicaţia eclipselor şi tot el a anunţat eclipsa de Soare care a avut loc în anul 585 î.Cr., eclipsă de altfel celebră pentru că a pus capăt luptei dintre greci şi perşi (armatele înspăimântate au părăsit câmpul de luptă). Cu timpul, Pitagora, Aristarch din Samos şi Ptolemeu au dezvoltat prin eforturile lor modul de cunoaştere a mişcării aştrilor pe bolta cerească, ca să nu mai vorbim de Copernic sau de Giordano Bruno şi Galileo Galilei care au plătit scump adevărurile afirmate.

Caldeenii se pare că au fost primii care au observat că eclipsele se desfăşoară ciclic. Ei au stabilit această perioadă ca fiind de 18,5 ani, ciclu pe care l-au numit Saros (în sumeriană saros = univers). Cercetările ulterioare au dovedit veridicitatea acestor observaţii, stabilindu-se cu exactitate că un Saros are o perioadă de 18 ani, 11 zile şi 8 ore.

Este evident faptul că Soarele şi Luna nu sunt punctiforme, eclipsele putând avea loc dacă unghiul dintre Lună (aflată în conjuncţie cu Soarele) şi Nodurile Lunare este mai mic de 18,5°. Şi cum Soarele se deplasează zilnic cu aproximativ 1°, el se va găsi în fereastra eclipsei timp de 37 de zile (18,5 zile înainte şi după momentul maxim al producerii sale). Luna realizează un ciclu complet în 29,5305881 zile; cu alte cuvinte, într-o singură fereastră există posibilitatea ca Soarele să fie eclipsat de două ori, conul de umbră atingând deci zone diferite pe glob. Dar Nodurile Lunare se deplasează uşor spre vest, iar rotaţia Lunii în jurul Pământului se realizează de la vest spre est (deci perioada draconitică este mai mică decât cea sinodică - 27,21231780). În felul acesta, Soarelui îi trebuiesc 346 zile (anul draconitic) pentru a se reîntoarce la acelaşi Nod Lunar.

Prin urmare, perioada după care se poate repeta o eclipsă (spun astronomii) va trebui să fie o perioadă care să cuprindă cele două perioade (draconitică şi sinodică ) de un număr întreg de ori. Calculele au arătat că:

Dacă se realizează împărţirea la 365,25 (365h 6m 9s) se obţine valoarea de 18 ani, 11 zile şi 8 ore, care reprezintă perioada Saros.

Un ciclul Saros este o perioadă de timp care cuprinde două eclipse (de Lună sau de Soare) cu caracteristici asemănătoare. Fiecare Saros conţine 71 eclipse dintre care 43 de Soare şi 28 de Lună.

O serie Saros reprezintă un set de eclipse separat printr-un Saros. O serie Saros durează 1244-1514 ani şi cuprinde de regulă 70-85 eclipse, în „Anuarul astronomic 1996", doamna Magda Stavinschi descrie o serie Saros în felul următor: „într-o serie umbra Lunii interceptează mai întâi Pământul lângă pol, migrează spre ecuator şi ajunge în cele din urmă în vecinătatea celuilalt pol, unde are loc ultimul eveniment al ciclului".

Într-un ciclu Saros eclipsele au loc atunci când Nodul ascendent al Lunii şi distanţa maximă a axei umbrei lunare faţă de centrul Pământului, exprimată în unităţi ecuatoriale terestre (numită gama), cresc cu fiecare membru al seriei. Intr-o astfel de situaţie se iau în calcul numai eclipsele de acelaşi tip (cum sunt cele inelare, de exemplu).

parţiale, când discul lunar este eclipsat parţial de umbra Pământului;
totală, când Luna intră în întregime sub conul de umbră al Pământului.

parţiale, când discul Lunii acoperă parţial discul Soarelui;
totale, când discul Lunii acoperă în întregime discul Soarelui;
inelare, când discul,Lunii acoperă în întregime regiunea centrală a discului Solar;

In primele secunde ale unei eclipse inelare se observă în jurul discului întunecat, care eclipsează, un cerc de o strălucire deosebită numit „inel de diamant" al eclipsei. In câteva secunde acesta se disipa în mii de mărgeluţe ca urmare a trecerii luminii neeclipsate prin văile lunare.

Cele mai numeroase sunt eclipsele de Soare. Cele mai urmărite sunt cele de Lună, fiind vizibile de pe jumătatea globului unde Luna este deasupra orizontului în momentul eclipsei. Cele mai spectaculoase, dar şi cele mai rare, sunt eclipsele inelare.

Din punct de vedere astrologic eclipsele sunt evenimente puternice care afectează întreaga planetă indiferent de arealul atins de conul de umbra. Jocul Soarelui cu Luna, in trecut, a fost privit de astrologi cu mare responsabilitate si uneori teama, pentru ca subconstientul reactioneaza foarte repede la acest fenomen de ocultare.

In textele vedantice eclipsele de Soare si de Luna sunt la mare cinste. Ele sunt considerate momente inedite in care omul isi poate arde intregul bagaj karmic, putand obtine, prin meditatie, stari sublime de eliberare a spiritului de conditionari. O mare parte a astrologilor moderni considera eclipsele un fapt desuet si scot in evidenta mai mult latura lor spectaculoasa.

Atunci cand Soarele sau Luna se intuneca puterea noastra interioara trece intr-o alta stare. de cele mai multe ori nu sesizam pentru ca ne-am educat simturile subtile sa nu reactioneze in astfel de situatii, insa memoria energetica a fiintei noastre este puternic incarcata.

Eclipsele de Soare mobilizeaza puterile subconstientului si aduc in lumina dorintele nespuse punandu-ne in situatia de a ni le indeplini sau macar a ni le formula. Puterea Lunii, acum, cand Soarele se ascunde, creste. Ea impune psihicului uman o melancolie stranie, ce duce spre trecut, spre atasament de obiecte cu valori sentimentale. Oamenii si locurile au sub influenta eclipsei de Soare un parfum misterios. Cei ce lucreaza cu energia simt in timpul eclipselor de Soare misterul naturii si spiritele ascunse ale pamantului. O viata ascunsa ochiului fizic se arata. Reaparitia Soarelui aduce nostalgii, regrete ca reactii pe atasamentul de lumea tocmai perceputa, ce poate fi pusa de cei ce nu lucreaza cu energia pe seama unor situatii, intamplari, persoane, lucruri concrete.

Eclipsele de Luna aduc tarie de caracter, caldura energetica, dorinte puternice si un pic de agresivitate. Fata de cele de Soare eclipsele de Luna aduc un plus de luciditate pe obiectele si persoanele din jur. Temperamente obscure, tertipuri, minciuni si viclenii periculoase sunt descoperite prin amplificarea puterii solare si ridicarea la rampa a ceea ce este ascuns, ocultat, iluzoriu. Dar Soarele nu inhiba si nu linisteste dorinta de actiune, ci, dimpotriva, o intareste oferindu-i si putere de reactie. De aceea din punctul de vedere al autocontrolului eclipsele de Luna sunt mai dificile pentru ca ni se ofera energie si putere si riscam foarte usor sa abuzam de ele, fiind agresivi.

individual;
colectiv;
confluent.

Atunci cand actioneaza la nivel individual o eclipsa schimba optica si puterea de patrundere a individului. Mintea devine atenta la alte semnificatii, iar emotiile sunt altfel percepute. O disputa ce are loc pe eclipsa ii transforma pe cei implicati in actori care isi spun replicile cu detasare si apoi se trezesc din reverie intrebandu-se: “Oare ce-a fost in mintea mea?”.

In exprimarea personala un rol foarte important il au planetele individuale. Soarele si Luna sunt vedete, insa la fel de importante sunt si Mercur, Venus si Marte. La acest nivel eclipsele deschid porti nevazute ale mintii si sufletului, oferindu-ne un suflu nou. Pozitia planetelor pe horoscopul personal ne poate oferi informatii suficiente despre sectorul ce va fi activat de eclipsa.

Aspectul colectiv permite eclipselor sa influenteze grupurile mari de oameni, egregorurile, rasa umana in general. Este un nivel la care planetele Uranus, Neptun si Pluton actioneaza cu forta. Puterea constructiva sau distructiva a acestor eclipse devine atat de mare incat, pentru un astrolog este usor de stabilit care vor fi directiile de orientarea a unor popoare sau chiar a rasei umane in general, daca stabileste corect guvernatorii si echivalentele activitatilor umane pe trasaturi planetare.

Aspectul confluent al eclipsei reprezinta zona dintre cele doua prezentata anterior. El vine si stabileste reguli de interactiune oferind directii de orientare si criterii de selectie pentru actiunile interumane. Jupiter si Saturn sunt planetele raspunzatoare de acest sector si ele asigura fie deschideri majore ale individului fata de planul social, colectiv (Jupiter), fie inhibarea si contractia severa a dorintei de actiune (Saturn) construind un tandem interesant si constructiv.

Spre deosebire de predispozitile celorlalte elemente astrologice, eclipsele aduc inainte de toate motivatii. Indiferent de nivelul lor de actiune ele ofera solutii, mijloace de comunicare, explicatii, trairi.

Daca eclipsele de Soare sunt usor de identificat pe tema pentru ca Soarele si Luna se unesc, in cazul celor de Luna multi se intreaba: “Daca Soarele este intr-un semn si Luna in cel opus, in ce zodie este eclipsa?”. Evident ca eclipsa va fi atribuita zodiei in care este Soarele.

Daca se doreste interpretarea unei eclipse la modul general se vor analiza planetele aflate in conjunctie cu Soarele si se va identifica nivelul individual, colectiv sau confluent pe care eclipsa il evidentiaza in principal. Daca nu exista o planeta in preajma Soarelui sarcina astrologului este una grea – va trebui sa identifice nivelul principal de actiune al eclipsei, daca acest lucru nu este posibil atunci, in interpretarea sintetica, va trebui sa atinga toate cele trei nivele tinand cont de planetele ce le sunt repatizate.

Pe horoscopul personal se identifica de asemenea planeta natala ce se afla in conjunctie cu Soarele si se stabileste nivelul de actiune a eclipsei. Daca nu exista nici o planeta in conjunctie cu Soarele se va lua guvernatorul casei in care se afla Soarele, dar va trebui ca analiza sa

fie elaborata cu mare atentie pentru ca o casa astrologica este un fel de zodie terestra, iar energia ei activa se exprima prin planeta. Cu alte cuvinte guvernatorul este o solutie de rezerva pentru a obtine o informatie, nu intrumentul propriu-zis. Pentru o maxima siguranta se va analiza eclipsa pe tema pentru toate cele 3 nivele.

Activitatile ce trebuie urmarite pe eclipse sunt in general cele dictate de subconstient. Unii vor prefera sa alerge, altii sa citeasca, sa doarma sau sa asculte muzica. Singurele interdicitii sunt acelea pe care oricine si le poate impune prin autocontrol si pe care situatia de moment o cere.

Pentru ca trasaturile eclipsei sa fie amplificate se recomanda o meditatie, o rugaciune, o actiune sacra, o interiorizare pe un fond muzical sau deconectarea in fata unui peisaj placut. In astfel de momente vibratia astrala va fi modulata pe trasaturile capricorniene ale Lunii (indiferent ce pozitie va avea aceasta) si pornirile personale vor avea tendinta sa se situeze la o cota minima. Este un fel de STOP al fluctuatiilor mintii, al dialogului interior, al agitatiei emotionale si fizice care ne consuma prea multa energie pentru rezultatele pe care produc.

Pe eclipsa ne ramane libera vointa, care este marea protejata a acestor evenimente cosmice si marele secret al succesului. Daca in momentele de liniste (STOP) vointa noastra se axeaza pe un ideal, propunadu-ne sa atingem o performanta sau o realizare vom ajuta extrem de eficient la finalizare, economisind timp si energie. Nu trebuie insa sa ne tulburam linistea propunandu-ne idealuri intr-un mod zgomotos. Este ca si cum, in liniste, am planta un gand, de aceasta data intr-un teren fertil, care va creste singur pentru ca acum are sustinere.

Puterea astrala a eclipselor este un mare secret ce asteapta sa fie descoperit de fiecare. Este bine sa uzam de puterea lor pentru a ne putea controla destinul.